De curând am avut onoarea să fiu speaker la primul seminar internațional al grupului în care activez, pe tema „Female Leadership Network”. Experiența a fost un „proiect pilot” pentru mine deoarece, datorită perioadei și modului de formare, m-am confruntat arareori în viața profesională cu discriminarea bazată pe gen. În România și Europa de Est, comunismul a promovat egalitatea ca politică de stat, inclusiv între genuri. Deci, cel puțin la nivel oficial și formal, femeile erau puțin expuse discriminărilor în carieră. Totuși, ca lider, nu pot să ignor intensele discuții ce se poartă în această perioadă privind drepturile femeilor și ale minorităților sexuale. Consider că principalul criteriu de luat în calcul într-o organizație este performanța, iar diferențele de gen nu trebuie să se transforme în criterii de discriminare.

Participanților la seminar, atât tineri la început de drum (și nu doar femei), cât și colegi / colege cu experiență, le-am dezvăluit cu sinceritate principiile care m-au ghidat și datorită cărora m-am format ca lider. Convingeri pe care le consider și acum fundamentale pentru oricine dorește să facă ceva pentru comunitatea din jur, fie că vorbim despre colegii de departament, oamenii din echipa noastră sau de terții pentru care ne dezvoltăm afacerea.

În primul rând, a fi lider nu înseamnă a fi șef. În limba engleză sună mai simplu și mai adevărat, „to lead is not to rule”. Să fii lider înseamnă că ai câștigat respectul celor din jurul tău, care te urmează fără ca tu să le-o ceri. Să fii lider înseamnă să inspiri încredere. Și, nu în ultimul rând, să fii lider înseamnă respect de sine. Dacă tu nu te respecți pe tine, nici ceilalți nu o vor face. Reiese de aici că „meseria” de lider nu are legătură cu genul de care aparții. Gândiți-vă doar la câte femei au câștigat un rol major în societate prin munca lor și prin felul de a fi.

Consider că în România, însă nu doar aici, este important să perpetuăm meritocrația și să facem față tendințelor contrare. Vreau să vă asigur că există numeroase companii în care munca, talentul și perseverența sunt singurele aspecte care contează pentru activitate și promovare. Mă bucur să constat că în poziții de decizie din companii importante, parteneri sau chiar organizații concurente, se află femei competente și puternice. Sunt convinsă că prezența lor în posturi-cheie este un excelent exemplu pentru noua generație și că reprezintă un motiv de încredere pentru orice femeie care își dorește o carieră de succes.

Am crezut întotdeauna în dreptul egal al femeilor și bărbaților de a accede în carieră, strict în funcție de performanță. Și totuși, consider că femeile trebuie să rămână femei. Iar aici mă refer la punerea în valoare a „soft skillurilor”, pe care multe doamne le au din belșug și de care organizațiile au nevoie: capacitatea de comunicare, empatia – care duce la o colaborare foarte bună cu partenerii externi și la o înțelegere a nevoilor acestora –, precum și spiritul de grup, care susține coeziunea echipelor. Am constatat că o femeie depășește cu mult mai multă ușurință barierele de comunicare dintr-o companie, de aici și paradigma cum că am avea și al șaselea simț.

Consider că nu există posturi de femei și de bărbați. Mi s-a spus și mie la un moment dat „Dar asta este treabă de bărbat”, cu referire la o poziție de top management, cu multe responsabilități. În această situație, nu mi-a rămas decât să las faptele să vorbească. Iar faptele au arătat că diferența de gen nu are nicio relevanță când este vorba despre performanță. Și că a fi femeie nu înseamnă a priori slăbiciune. De aceea, recomandarea mea pentru toate femeile care țintesc succesul este să câștige respectul prin ceea ce fac, să-și folosească la maximum calitățile și experiența, să-și păstreze încrederea și focusul. Și să învețe continuu, deoarece astăzi au de partea lor tehnologia, care câștigă teren în favoarea informației la zi. De aceea, „învățând și făcând” este, cum am mai spus aici, un deziderat mereu actual pentru reușită. Indiferent de gen.